Supereroul Planetei

Evaluaţi acest articol
(261 voturi)

Marin Alina-Georgiana, clasa a III-a B

Școala Gimnazială "Mihai Viteazul" Călărași

Profesor îndrumător: Anghelina Georgica

 

 

Într-o zi frumoasă de vară, eram în vacanță la bunicii mei, la țară. Bunicul, fiind un bun pescar, a hotărât să mergem la pescuit pe malul Dunării. Eram foarte   fericită, deoarece treceam și prin pădurea din apropierea apei.

Am plecat, dar din ce ne apropiam se vedea din depărtare un nor negru ce venea parcă prea repede spre noi. Bunicul a hotărât să rămânem în pădure ca nu cumva să înceapă ploaia. Deodată a început să plouă cu găleata, iar eu m-am speriat foarte tare și mă rugam necontenit să se oprească sau să vină cineva să ne salveze de acolo.

Deodată, dintr-un vânt puternic, a apărut cineva care mai mult plutea deasupra noastră și care ne-a luat pe sus și ne-a dus mai departe de acel nor. Era Supereroul Planetei, care salva pe oricine era în pericol. Era un om foarte înalt și avea o pelerină albastră cu verde.

─ Mulțumesc, Supereroule, că ne-ai salvat! i-am spus eu bucuroasă.

Bunicul era încă nedumerit și nu-i venea să creadă că este adevărat ce ni s-a

întâmplat și că poate exista un Supererou.

─ Este datoria mea să salvez pe oricine are nevoie! a răspuns el.

─ Te rog, Supereroule, să-mi spui dacă tu ajuți și animalele!

─ Desigur! Mai devreme am salvat din ploaie un pui de căprioară care s-a pierdut, iar acum trebuie s-o găsesc pe mămica lui și să i-l dau.

Dar, în timp ce vorbeam, s-a auzit un zgomot puternic și, uitându-ne spre acel loc, am văzut că malul Dunării se surpase, iar un puhoi mare de apă venea spre noi și spre casele oamenilor.

Supereroul, într-o clipă, a zburat acolo, a adunat în brațele lui puternice bolovani și a început să-i așeze peste ruptura din malul apei, formând un dig înalt și sigur, care nu se va mai surpa niciodată.

Toți oamenii l-au văzut și i-au mulțumit cu lacrimi în ochi că i-a salvat de la un mare pericol.

Supereroul nu a stat cu noi, ci a plecat în pădure ca să poată salva la timp toate animalele care erau în pericol de înec.

L-am văzut de câteva ori zburând deasupra pădurii, iar deodată cerul s-a liniștit și s-a înseninat, iar norul cel negru dispăru dintr-odată.

A fost o zi de neuitat și mă gândesc ce bine este că lumea va fi mereu salvată din orice pericol de Supereroul Planetei, care va ști să apere planeta de toate pericolele, iar lumea întreagă să trăiască în pace și înțelegere.

 

Pentru a vota, daţi un click pe contorul de vot de mai sus (cele cinci stelute de culoare galbena, in functie de calificativul pe care doriti sa il acordati). Dacă nu puteţi vota, înseamnă că IP-ul dumneavoastră a fost folosit deja pentru a vota acest eseu şi nu puteţi adăuga un vot nou.